Libertatea este privilegiul de a ne elibera de lucrurile care nu ne plac, pentru a deveni robii lucrurilor care ne plac.

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Scrisori...


BÀDIE MIHAI,

Slava Domnului c-am primit vesti de la tine! Eu te credeam mort si mã luam de dor cu amintirile, când erati in jurul meu,tu, Augurã, cel blestemat, Conta si altii, cari acum vã fuduliti prin capitalã, alãturi cu ciocoii, mânca-i-ar cânii, cã sunt fiii lui Scaraotchi, si pe voi norocul si binele. De ce lasi pe Veronica sã se zbuciume?Te-am asteptat de Crâciun sã vii, dar...beshteleu, feshteleu, cã nu pot striga vãleu, si cuvântul s-a dus, ca fumul in sus, si de venit n-ai mai venit... Aferim... Dar noi, adicã Ienãchescu, Rãceanu si alti musterii pentru mâncãricã si bãuturicã bunã, am tras un bairam de cel turcesc, cu vin grecesc de la Amira. Apoi ne-am dus cu sania afarã din oras, si acolo pune-te din nou masã! A doua zi la fel; de-abia a treia zi ne-am zburãtãcit, ca vrãbiile, fiecare pe la vatra lui.Acum stau lângã horn cu pisicele mele si mai pun rânduialã in cele insemnãri. Tu, te certi cu politicianii prin Timpul - ce-ai pãtit de te-ai fãcut asa rãzboinic?

Sãnãtate si voie bunã, Ionicã


Bãdie Mihai,

Ce-i cu Bucurestiul, de ai uitat cu totul Iesul nostru cel oropsit si plin de jidani? O fi musai viaţa burlãceascã pe acolo, dar nu se cade sã ne uiţi prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine si mi-a spus cã si cu dânsa faci ca si cu mine. De ce? Ce rãu ţi-am fãcut noi?!De Crãciun te asteptãm sã vii. Eu am inceput, de, ca prostul, sã scriu, dragã Doamne, o comedie. Când voi isprãvi-o, nu stiu. Atât stiu, cã subiectul e copiat, asa cum prea bine stii cã pot copia, e luat din viaţa de mãhãla, unde stau de când am pãrãsit Humulestii. M-am intâlnit cu fratele Conta. La Iesi ninge frumos de ast-noapte, incât s-a fãcut drum de sanie. Ciricul parcã e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, cãci fãrã tine sunt strãin.

Te sãrut pe frunte, Ion Creangã





Bãdie Mihai,

 Ai plecat si mata din Iesi, lãsând in sufletul meu multã scârbã si amãrealã. Sã deie Dumnezeu sã fie mai bine pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; s-apoi dã, poate nu-s cu inima curatã când grãiesc de fratele nostru cã-i cu dracul, in loc sã fie cu Dumnezeu. Dar, iartã si mata, cãci o prietenie care ne-a legat asa de stsâns nu poate sã fie ruptã fãrã de ciudã din partea aceluia care rãmâne singur. Aceastã epistolie ti-o scriu in cerdacul unde de atâtea ori am stat împreunã, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunãtii, imi povesteai atâtea lucruri frumoase...frumoase...Dar coscogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a inceput sã plângã... Bãdie Mihai, nu pot sã uit acele nopti albe când hoinãream prin Ciric si Aroneanu, fãrã pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Iesul nostru uitat si pãrãsit de toti. Si dimineata când ne intorceam la cuibar, blagosloviti de aghiazma cea fãrã de prihanã si atât de iertâtoare a Tincãi, care ne primea cu alai, parcã cine stie ce nelegiuire am fãptuit si noi... Ti-as scrie mai multisor, insã a venit Enãchescu si trebuie sã plec cu dânsul la tipografie.

Cu toatã stima, Ionicã

Iesi, 1877 decembre

(Copiat de Giorgio Roth de pe niste pagini rupte dintr-o carte si gasite in podul casei bunicilor)

2 comentarii:

Zanne spunea...

Foarte relevantă această postare, pentru ce ştiam despre prietenia celor doi clasici. Mulţam frumos !

Ema spunea...

atat de savuranta e corespondenta lui eminescu, fie ca-i cu creanga, maiorescu, micle..iti intra expresiile, topicul in piele..ce timpuri,dom'ne!

Trimiteți un comentariu